Veriga Lipsă din Educație

Studiul-diagnostic privind situaţia abandonului şcolar şi părăsirea timpurie a şcolii în mediul rural arată că apartenenţa la o familie dezorganizată, lipsa de educaţie a părinţilor, neglijenţa acestora, lipsa unui loc de muncă sau consumul excesiv de alcool sunt dificultăţi din familie cu impact important asupra parcursului şcolar al unui copil.
Conform studiului, copiii proveniţi din astfel de medii tind să urmeze modelele oferite de părinţi şi concepţiile acestora, conform cărora educaţia nu este o prioritate iar frecventarea şcolii nu sporeşte şansele unui viitor mai bun.

” Sărăcia este o altă cauză pentru abandonul şcolar. Acest factor acţionează în două sensuri: fie copiii nu se pot prezenta la şcoală din cauza neputinţei părinţilor de a le cumpăra haine, rechizite sau pentru a plăti transportul, fie sunt nevoiţi să contribuie la întreţinerea familiei, ceea ce nu le mai permite să aloce timp învăţăturii. În cazul familiilor cu mulţi copii, adeseori fraţii mai mari sunt nevoiţi să aibă grijă de cei mai mici sau să se ocupe de gospodărie, în timp ce părinţii muncesc. Fetele sunt cele care renunţă mai des la şcoală din acest motiv”, rezultă din studiu..
O cauză a abandonului şcolar, întâlnită mai ales în rândul copiilor romi, este faptul că aceştia nu stăpânesc foarte bine limba română.
„Atunci când copiii sunt înscrişi în sistemul de învăţământ direct în clasa I, ei întâmpină dificultăţi majore de adaptare la viaţa şcolară şi, adeseori, părăsesc timpuriu sistemul de învăţământ, odată ce au învăţat să scrie şi să citească” , mai rezultă din studiu.
O situaţie aparte o reprezintă copiii cu cerinţe educative speciale, pentru care fie nu există în şcoală resursele materiale sau umane necesare educării lor, fie părinţii nu doresc obţinerea unui certificat medical care să ateste faptul că aceştia au cerinţe educative speciale, considerându-l stigmatizant şi, astfel, nu există condiţiile formale pentru adaptarea curriculum-ului sau pentru crearea serviciilor de care ar avea ei nevoie.
Lipsa comunicării dintre părinţi şi cadrele didactice sau dintre părinţi şi copii, plecarea părinţilor în străinătate şi lăsarea copiilor în grija unor persoane cu mai puţină autoritate (bunici sau vecini) sau influenţă negativă a anturajului tinerilor constituie alte cauze ale abandonului şcolar.
Studiul-diagnostic privind situaţia abandonului şcolar şi părăsirea timpurie a şcolii în mediul rural este o cercetare calitativă realizată de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie în perioada octombrie-decembrie 2011.
Studiul a fost elaborat în cadrul proiectului Parte de Carte, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, derulat de Fundaţia Soros România.
Proiectul se derulează în perioada mai 2011-aprilie 2014 şi are ca obiectiv prevenirea abandonului şcolar în mediul rural prin dezvoltarea unor servicii socio-educative integrate şi prin implicarea membrilor comunităţilor în menţinerea în sistemul de educaţie a elevilor aflaţi în risc de a părăsi şcoala.
Sursa : Sărăcia este o altă cauză pentru abandonul 

Războiul împotriva copiilor: Scopul Educației Sexuale

Educația Sexuală Comprehensivă sau Explicită se bazează pe principii pseudo-științifice și este promovată agresiv la nivel de factori de decizie politică, inclusiv de mari organizații internaționale precum ONU.

Dar „știința” pe care se bazează reprezintă un adevărat scandal, implicând „cercetări” din anii 1950 care s-au realizat prin abuzarea sexuală sistematică a unor copii și apoi au fost promovate intens ca rezultate științifice respectabile.

De curând, după prezentarea acestor dovezi în Parlamentul croat, Curtea Constituțională din Croația a interzis un astfel de program în țara respectivă.

Urmărește filmul documentar realizat de Family Watch International, coaliție pro-familie, acreditată pe lângă ONU, pentru a afla în ce constau aceste programe de educație sexuală, cine le promovează și de ce, precum și ce pot face părinții care vor să protejeze inocența copiilor.

VIDEO:

Războiul împotriva copiilor: Agenda ascunsă a educației sexuale comprehensive – Subtitrare în română – Film documentar

În acest film, termenul de „Educație Sexuală Comprehensivă” (CSE – prescurtarea în engleză) nu se referă la programele de educație sexuală în general, ci la un anumit tip, foarte explicit, de educație sexuală.

CSE are scopul de a schimba normele sexuale și de gen masculin, respectiv feminin la nivel de societate, promovând comportamente sexuale de risc extrem și încurajând copiii să experimenteze sexualitatea de la vârste foarte fragede.

AVERTISMENT:

Pentru protecția privitorilor, imaginile explicite din manualele de CSE au fost blurate. Aceasta nu este o materie adecvată pentru a fi predată copiilor.
Film Documentar – https://vimeo.com/220590494

FAMILY WATCH INTERNAȚIONAL

prezintă

RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA COPIILOR:

Scopul Educației Sexuale Comprehensive

Regia: Sharon Slater

Carrol Richards, Activistă pentru drepturile tinerilor, Jamaica:

„Este clar împotriva unei vieți de familie sănătoase. Vă va afecta economia, felul în care vă creșteți copiii și sistemul public de educație.”

Errol Naidoo, Președintele Institutului de Politici Familiale din Africa de Sud:

„A îngrozit mulți oameni din Africa de Sud. Iar unealta este Educația Sexuală Comprehensivă.”

Dr. Michelle Cretella, Președintele Colegiului American al Pediatrilor:

„Ca Președinte al Colegiului American al Pediatrilor, sunt profund îngrijorată în legătură cu Educația Sexuală Comprehensivă.

În primul rând, sexualizează copiii. În al doilea rând, reprezintă un risc pentru sănătatea lor. În al treilea rând, promovează o ideologie sexuală periculoasă. În plus, subminează relația copilului cu părintele, ceea ce încalcă drepturile părintelui.”

Citește și : Dezvoltarea în trepte a învăţământului din China  Guvernul chinez a acordat de-a lungul anilor multă atenţie învăţământului, sublinind importanţa formării resurselor umane pentru prosperitatea statului. Guvernul chinez a sporit necontenit alocaţiile destinate învăţământului în anii aplicării politicii de reformă şi deschidere, stimulând dezvoltarea rapidă a acestuia.

VIDEO: Documentar ȘOC. Războiul împotriva copiilor: Scopul Educației Sexuale

ȘOCANT. Cele mai întunecate secrete din industria avorturilor: Decese, schilodiri ale femeilor și legătura cu educația sexuală
Redacția Stiripentruviata.ro
Între 1973 și 1983, Carol Everett, după ce a născut doi copii, a făcut trei avorturi. Între 1977 și 1983, ea a condus patru clinici de avort, unde s-au făcut 35.000 de avorturi, o femeie murind în urma greșelilor medicului care îi făcea avortul.

Din 1983 și până în prezent, Carol Everett a scris câteva cărți, a depus mărturii în legislativele diferitelor state americane, a participat la documentare, a susținut mii de discursuri, a fondat organizația The Heidi Group – totul pentru a arăta adevărul despre avort. Cuvintele ei sunt ale omului din sistem, care dezvăluie ceea ce industria avortului încearcă mereu să ascundă și să nege: avortul este o crimă care aduce banii și distruge copii și femei.

În 2011, la un dineu organizat la Ottawa, în Canada, ea a explicat relația strânsă dintre educația sexuală în școli și industria avorturilor, îndemnând toți părinții să se intereseze îndeaproape ce lecții li se predau la școală copiilor lor.

Veriga lipsă dintre educația sexuală și avort
Încă din anii 1970-1980 se creau viitorii consumatori de servicii de avort. Iată ce declara anul trecut Carol Everett, citată de LifeSiteNews.com:

Începeam de la grădiniță. La grădiniță pui copiii în cerc și mergi prin cameră, întrebându-i același lucru: „Cum numesc părinții părțile voastre de jos?”

Cu toții știm că fiecare familie are alt cuvânt pentru aceasta. Așa că, până ajungi la al treilea-al patrulea copil, acestora le devine clar că părinții lor habar nu au despre acest subiect. Dar noi știam. Le spuneam: „Băieți, voi aveți asta, și fetelor, voi aveți asta și nu trebuie să vă fie rușine de părțile voastre de jos”.

Ideea era să le anihilăm tinerilor pudoarea firească, să-i separăm de părinți și de valori

Prin clasa a treia, copiilor li se arătau desene explicite cu privire la modul în care are loc actul sexual. Până în clasa a patra, copiii erau încurajați să se masturbeze, fie singuri sau în grupuri de același sex.

Vă prezentăm în continuare și fragmente ample din filmul documentar în care Carol Everett dezvăluie multe secrete murdare și orori petrecute în industria furnizării de servicii de avort din SUA.

VIDEO: Mărturisirea lui Carol Everett despre industria avortului
(Fragment din filmul documentar Blood Money)
Titrarea în limba română se activează selectând Română la CC

Transcrierea mărturiei lui Carol Everett
Educația sexuală: Extinderea pieței avorturilor prin pregătirea viitorilor consumatori
Aveam un întreg plan de vânzare pus la punct, iar acesta se numea „educație sexuală”.

Ideea era să le anihilăm tinerilor pudoarea firească, să-i separăm de părinți și de valori și să devenim specialiștii sexologi din viața lor, în așa fel încât să apeleze la noi, iar noi să le dăm o doză mică de anticoncepționale (din cauza căreia fetele să rămână însărcinate) sau un prezervativ defect – pentru că noi nu cumpăram prezervativele cele mai scumpe, ci pe cele mai ieftine.

Obiectivul nostru era de 3 până la 5 avorturi pe persoană, la fetele cu vârsta între 13 și 18 ani, pentru că în industria avorturilor se lucrează la comision. Dar asta însemna mai întâi să creăm „piața avorturilor”.

Obiectivul era să-i facem să devină activi sexuali în timp ce foloseau o pilulă contraceptivă despre care știam că o să îi aducă în situația unei sarcini nedorite. Cum așa? Le dădeam o doză mică de pastile anticoncepționale, care, pentru a avea o eficiență minimă, trebuia să fie luată la aceeași oră în fiecare zi. Or, cu toții știm prea bine că adolescenții sunt cei mai puțin organizați oameni când vine vorba de program.

Fata nu lua pilulele în mod corect – iar dacă omiteai să le ia, nu mai era protejată. Iar dacă activitatea sexuală ajunge de la 0 sau una pe săptămână la 5-7 pe săptămână, iar fata nu lua pastila cum trebuie, rămânea însărcinată.

Dacă educația sexuală este corect făcută, când fata rămâne gravidă, va crede că nu are decât o singură opțiune.

Și pe cine va suna? Pe noi. Că doar noi eram „pro-choice” („pro-alegere”).

Tactici de vânzare
Iar noi eram pregătiți. Foloseam un scenariu [după care se ghidau angajații noștri], întocmit în așa fel, încât să reușești să anihilezi orice obiecție a clientului (a vinde înseamnă a elimina obiecțiile) și obțineai ”comanda”: în acest caz, avortul.

Atunci când sună, prima întrebare care i se punea era: „Ești sigură?”. Fata spune: „Cred că sunt însărcinată.”, iar cel numit de noi consultant (de fapt un agent de „telemarketing” pe care tot ce îl interesa era să vândă prin intermediul telefonului) spunea: „Putem să ne ocupăm noi de problema ta; nu trebuie să știe nimeni”.

Iar următoarea întrebare era: „Care a fost prima zi din ultimul ciclu de menstruație normal?” Ea îi spunea așa-zisului consultant data, iar acesta îi spunea: „Ești însărcinată în opt săptămâni”. Nu-i spunea: „E posibil să fii însărcinată”, sau: „S-ar putea să fii însărcinată”; îi spunea: „Ești însărcinată în opt săptămâni”.

Consultantul sădea astfel „sămânța” pentru vinderea produsului nostru… Iar lucrul cel mai trist este că în mintea fetei respective, consultantul era ”specialistul”; el era ”specialistul” în materie de sarcini.

Iar următoarea întrebare era: „E o veste bună sau proastă?”

Dacă ar fi fost veste bună, fata n-ar fi sunat la o clinică de avorturi. Era o veste proastă. Iar când ea răspunde: „Veste proastă”, consultantul acționa imediat, localizând și folosind frica fetei la fiecare semn de ezitare… pentru a o determina să facă avortul.

Iar dacă spunea: „Poate că trebuie să mă mai gândesc la asta”, îi spunea: „Ai tăi te omoară dacă aud; o să ratezi participarea la echipa de majorete; trebuie să faci avort”.

Avorturile se fac în orice moment al celor 9 luni de sarcină, nu din cauza cazului Roe vs. Wade, ci a cazului Doe vs. Bolton, care spunea că pentru „sănătatea” mamei, avortul poate fi făcut în orice moment al celor 9 luni. Dar „sănătatea” era definită acolo de fapt ca sănătate MENTALĂ.

Iar noi o întrebam pe această tânără speriată: „Dacă ar fi să duci sarcina până la capăt, ai avea probleme din cauza acestei sarcini, nu-i așa?” Ea spunea: „Da”, iar noi îi „cartografiam” foarte atent starea emoțională.

Știam câți consultanți erau sunați și de câți oameni și care era procentul de îndeplinire a țintei, iar măririle de salariu se făceau pe baza procentului de avorturi efectuate. Și primeau prime ș.a.m.d. Ne-am dat seama că se putea face o mulțime de bani din asta. Primeam apelurile la telefon și acasă, noaptea, ca să nu ratăm nici un avort.

Fetei îi era permis să-și vadă rezultatul testului de sarcină, atât pe cele pozitive, cât și negative; și îi arătau pe un grafic de pe perete care era rezultatul: pozitiv sau negativ.

Dacă era pozitiv, îi învățam pe angajații noștri să ia persoana de cot și să strângă, spunând: „Ești confuză, suferi; tocmai ai primit această veste că ești însărcinată și ești cam tulburată.” Deci, o apuca de cot, o strângea pentru a-i capta atenția și-i spunea: „Dacă ai avea banii, ne-am ocupa de problemă chiar acum.”

Știam că dacă se duce acasă și vorbește despre asta, cei din jur ar putea să o sprijine și să-i spună că avortul nu este o soluție. Dar ideea era că dacă se decidea atunci, imediat, totul era rezolvat.

Însă un anumit procent din rezultatul acelor teste este negativ. Nu sunt toate pozitive. Și rețineți că plăteai aceeași sumă de bani, indiferent dacă testul era negativ sau pozitiv. Deci dacă testul era negativ, aveam o altă tehnică de vânzare. Îi spuneam așa:

„Testul acesta este negativ, însă nu e suficient de sensibil ca să detecteze o sarcină în stare incipientă. Ai putea fi, totuși, însărcinată, chiar dacă testul ăsta este negativ. Iar tu vrei să știi sigur… astăzi, nu-i așa?” Iar ea spunea „Da”.

Iar noi spuneam: „Uite, mai avem un test pe care-l putem face; o să facem o sonogramă”. Și o așezam pe o masă – la fel cum ai putea așeza orice altă femeie, sau un bărbat sau un copil pe masa aceea – și apoi îi „căutam” o sarcină. Tot ce trebuie era să găsești o proeminență – și fiecare dintre noi avem o proeminență la nivelul abdomenului; iar fata habar nu are cum arată uterul unei femei însărcinate față de al unei femei neînsărcinate. Așa că găsești o proeminență în abdomen, mai palpezi, mai te învârți și-i spui: „Uite, vezi? – ești însărcinată”.

Ea e șocată, tu o prinzi de cot și-i spui: „Dacă ai banii, putem să ne ocupăm de asta chiar azi”.

Decese neraportate
Făceam 20-30 de avorturi pe oră dacă puteam; cel puțin 20. Aveam doar 21 de truse de instrumente – asta era tot ce aveam –, așa că nu aveam cum să le scoatem din sala de operație, să le curățăm, să le sterilizăm, să le sterilizăm 20 de minute la temperatură înaltă și apoi să le răcim.

Complicațiile – chiar spre sfârșitul perioadei în care am lucrat acolo, în ultimele 18 luni – au constat că una din 500 de paciente avea o operație chirurgicală care-i schimba viața într-un mod decisiv, sau deceda. Am avut o femeie care a murit. Dar pentru că nu se țineau niște statistici reale – și dacă poți să acoperi, nu raportezi… (noi n-am declarat niciodată nici un caz) -, nu se știe cu adevărat ce s-a întâmplat.

Adolescenta post-abortivă care s-a sinucis pe masa de control
Am avut odată o fetiță de 12 ani care a venit mestecând gumă; era așa de lipsită de griji…

A avortat, a venit peste 2 săptămâni la control. Nu ieșea din cameră; am deschis ușa, iar ea era acolo – își adusese o bucată de geam spart și își tăiase venele. Avea 12 ani…

Alt deces: O hemoragie scăpată de sub control
Nu am fost de față pe tot parcursul avortului acela; altcineva era înăuntru cu doctorul, dar am intrat spre sfârșit. Nu mai văzusem niciodată atâta sânge. Pur și simplu, numai sânge, peste tot.

Am dus-o în camera de recuperare, iar ea pur și simplu a umplut patul de sânge. Am schimbat așternuturile de câteva ori; avea tensiunea neregulată.

După ce a plecat medicul… Eram foarte îngrijorată din cauza ei și am încercat să-l sun… Prietenul fetei spunea întruna că vrea să o ducă acasă. Tensiunea i se stabilizase un pic, dar aveam acel sentiment că ceva nu e în regulă.

La ora 10, prietenul ei îmi spune: „Uitați ce e; dacă se întâmplă ceva, o să vă sun imediat.”

La 4:30 a chemat doctorul. Acesta nu s-a uitat pe istoricul medical, a dat indicații să fie pusă într-o cadă cu apă fierbinte, unde i s-a scurs și ultima picătură de sânge din corp.

Și m-a sunat pe la ora 6 și mi-a spus: „A murit”. Și a început imediat să-mi spună cum o să mușamalizeze totul.

Cum-necum, totul a mers: la autopsie nu s-a observat nimic; nu s-au adus acuzații, nu s-a întâmplat nimic, n-a sunat nimeni de la vreun ziar și n-a venit nimeni să se intereseze de ce s-a întâmplat. Noi am omorât-o pe femeia aceea: și apoi am făcut avorturi, în dimineața următoare.

De obicei, familiile sunt atât de afectate de ceea ce li se întâmplă și le e atât de rușine că fiica lor a făcut un avort și a murit din cauza asta sau cine știe ce altceva i s-a întâmplat, încât nu ies niciodată în față să spună ceva.

Un avort finalizat într-o histerectomie cu colostomie
Am avut o fată, 22 ani – manechin – a intrat dansând, s-a urcat sprintenă pe masă, râzând la medic că nu purta lenjerie intimă.

Era însărcinată în 22 săptămâni. Am pus-o pe masă. Există o mișcare numită „manevra Hansis”, pe care o face fie doctorul, fie altcineva – cel care îl asistă. Am făcut-o eu (îl asistam eu, fiind unul dintre cei doi doctori ai noștri pentru copiii din sarcini avansate); am ținut fătul – și spui așa: aici e capul, aici sunt picioarele, aici e fundulețul și împingi ușor fătul în jos, spre instrumente.

Prima dată când doctorul a intrat înăuntru, a scos omentumul (epiplonul, „căptușeala” intestinelor – ligamentul peritoneal care unește viscerele). Practic, i-a perforat uterul și îi trăgea intestinul prin uter din prima introducere a instrumentelor. La a doua introducere, i-a scos afară intestinul și i l-a băgat înapoi.

Copilul era viu. A trezit femeia din anestezie, a pus-o în mașina mea… O ambulanță în fața clinicii de avorturi înseamnă o publicitate teribil de proastă. Eviți așa ceva cu orice preț. Așa că am pus-o în mașina mea. și n-am dus-o la cel mai apropiat spital de noi. N-am dus-o la spitalul care ar fi avut cel mai bine grijă de ea; ci la celălalt capăt al orașului, la un spital care să ne ajute să mușamalizeze ce făcusem noi.

Chirurgul a luat această fată cu intestinul scos prin vagin și cu un copil perfect și complet dezvoltat înăuntrul ei și a dus-o sus, în sala de operații. Șapte doctori au operat pe acel copil și pe acea fată. Au trebuit să-i facă o colostomie, să-i scurteze intestinul gros, care de atunci înainte avea să-și elimine conținutul într-o pungă. Au scos bebelușul și l-au înfășurat în prosoape de unică folosință și l-a pus în incineratorul spitalului. Toți cei șapte doctori au falsificat documentele. Așa am omorât noi bebelușul acela. Doctorii au falsificat documentele și fetei i-am spus că a avut o sarcină extrauterină.

Avorturi pe bandă rulantă și evaziune fiscală
S-au zbătut foarte mult să obțină fonduri medicale și vor să crească finanțarea prin impozite în acest domeniu la 700 milioane de dolari pe an.

Avortul este un produs comercializat cu abilitate, vândut unor persoane foarte speriate, aflate într-un moment de cumpănă al vieții lor. Aceste persoane cumpără acest produs așteptându-se la un remediu și constată că e defect.

Am afișat un anunț la clinică în care anunțam acoperirea cheltuielilor încă din prima lună. Era un centru de profit și eram hotărâți să deschidem mai multe clinici. De fapt, planul nostru era să deschidem 3 clinici de avorturi în 1983, astfel încât să ajung milionară în 1984.

Cei care operau veneau la clinică pentru 2 sau 3 ore, pentru câte 20 sau 30 de avorturi. Veneau să-și facă banul și să plece. Nu-i interesa dacă instrumentele nu erau curate, dacă nu erau răcite; tot ce-i interesa era să-și ia banii, să-și facă ziua de lucru și să plece!

Pe orar erau chitanțele; le ridicau la intrare, le aduceau la ghișeu la sfârșitul zilei; îi plăteam în bani gheață. Fără formulare de impozit gen 1099 sau W2. Dar sunt sigură că oamenii care-și câștigă existența din omorârea bebelușilor raportează asta Fiscului…! Nu credeți?…

Condiții improprii pentru niște servicii de sănătate
Doctorii pot să vă spună că au văzut sau văd tot timpul avorturi făcute de mântuială. Unul dintre motivele pentru care am putut să reglementăm clinicile de avort din Texas au fost tocmai cazurile de medici avorționiști neprofesioniști raportate.

Odată, o fată a murit… S-au dus să examineze clinica și au constatat că foloseau instrumente ruginite, nu aveau sterilizator, nici apă caldă. Dar nimeni nu vorbește despre ce se întâmplă într-o clinică de avorturi. Toată lumea se ceartă, este cel mai haotic loc pe care vi-l puteți închipui. Medicii se ceartă; asistentele se ceartă; toată lumea consumă droguri, toată lumea bea, au relații amoroase.

Nimeni nu e tras la răspundere
Am recunoscut că am fost implicată în moartea a 35.000 de bebeluși, în omorul unei femei care a decedat în urma sângerării de la un avort făcut în al doilea trimestru de sarcină, în operarea a 19 femei cărora li s-au făcut histerectomii sau colostomii – și niciuna nu a apărut în vreun ziar și nici nu s-a intentat niciun proces.

Nu poți să ai de-a face cu moartea și minciuna în fiecare zi fără să nu fii afectat într-o mare măsură de ele.

Și n-a lucrat nimeni în acea clinică care să nu meargă în spate și să nu adune părți din corpuri de bebeluși laolaltă. Și chiar dacă nu făceai asta, treceai pe acolo și le vedeai pe un prosop…

Să scoți un cap este foarte, foarte greu chiar și la 20 de săptămâni. Am avut un avorționist care a ținut o fată pe masă timp de șase ore, încercând să-i sfarme capul copilului. N-a putut.

Dar lucrul cu care nu mă pot împăca este… avortul meu… faptul că i-am luat viața propriului meu copil. Îi simțeam cum scot bucăți dinăuntrul meu. Am încercat în ultimii 25 de ani să nu-mi mai amintesc asta. Dar îmi amintesc.

Linkuri utile:
Biografie Carol Everett
Mărturie Carol Everett
Organizația Heidi Group
O recenzie la cartea: The Scarlet Lady: Confessions of a Successful Abortionist

Traducere de Andreea Tănase și Mihaela Mihăilă
(www.valahia.wordpress.com, http://cuvantdinrasarit.wordpress.com)

Cei care doresc să traducă din limba engleză articole în sprijinul femeii și al copilului, pot trimite un email la stiripentruviata@gmail.com.

Dacă ați trecut printr-o situație similară cu cele prezentate mai sus și puteți da mărturie, chiar și sub protecția anonimatului, scrieți-ne la aceeași adresă.

Sursa Info : http://stiripentruviata.ro/consilierea-in-criza-de-sarcina-ajuta-femeia-copilul-si-familia-10-un-fost-furnizor-de-avorturi-vorbeste/

Marea Britanie renunță la educație sexuală și finanțarea publică a contracepției

Ziarul Catholic Herald relatează despre un studiu britanic recent care demonstrează că rata sarcinilor la adolescente scade odată cu reducerea finanțării publice a educației sexuale contraceptive.

Acest tip de educație, făcut în școlile publice cu fonduri de la bugetul de stat, a fost o măsură pe care liberalii din guvernele britanice succesive au aplicat-o consecvent timp de decenii la rând, din anii 1970 și până în anii 2000.
În anii 2000, criza financiară a determinat unele reduceri bugetare – inclusiv pe această linie – ceea ce a atras critica liberalilor și laudele creștinilor. Rezultatele tăierilor de buget pe această linie au fost însă surprinzătoare și le-au dat dreptate celor din urmă. Biroul Britanic de Statistică Națională a raportat recent că nașterile la adolescente au scăzut cu 8,7% în ultimul an. În 2014, incidența acestora scăzuse deja cu 10% față de anul anterior. Cu toate acestea, legea britanică menționează în continuare ca obligatorie educația sexuală bazată pe contracepție în toate liceele publice („Children and Social Work Act”, 2017).
Studiul menționat, The effect of spending cuts on teen pregnancy („Efectul reducerii cheltuielilor aferente sarcinii la adolescență”), publicat în revista de specialitate Journal of Health Economics, a analizat date din Anglia înainte și după reducerea cheltuielilor alocate pentru educația sexuală bazată pe contracepție.

Cercetătorii David Paton de la Facultatea de Studii Economice a Universității din Nottingham și Liam Wright de la Facultatea de Administrație și Cercetare în Sănătatea Publică a Universității din Sheffield și-au propus să „examineze impactul reducerii cheltuielilor locale pe un anumit segment al sănătății publice: [acela care avea ca scop] reducerea ratelor de sarcină la adolescente”.
În mod paradoxal și contrar prezicerilor liberalilor, autorii au descoperit că renunțarea la educația sexuală bazată pe metode contraceptive în școli a condus la o reducere a incidenței sarcinilor la adolescente.

Echipa de cercetare a lui Paton și Wright a studiat statistici de la 149 de municipalități din perioada 2009-2014. Au aflat că, după tăierea fondurilor pentru educație sexuală, între 2008 și 2013, rata sarcinilor la adolescente a scăzut cu 42,6%.

Practic, după retragerea finanțării de la bugetul de stat pentru educația sexuală, sarcinile la adolescente au scăzut până la cel mai mic nivel înregistrat din 1969 încoace. Iar rata cea mai scăzută s-a înregistrat acolo unde bugetul pentru educația sexuală a fost redus cel mai mult.
Liberalii afirmaseră timp de decenii că numărul sarcinilor nedorite ar scădea numai dacă guvernul ar aloca tot mai multe fonduri pentru instruirea în școli cu privire la „sexul protejat” și pentru distribuirea gratuită de contraceptive adolescentelor. Dar, în 1999, după decenii de aplicare a acestor politici publice, Anglia a atins una din cele mai înalte rate de sarcină la adolescente din Europa.

Studiul făcut de Paton și Wtright arată că respectivele programe guvernamentale au condus de fapt la creșterea incidenței sarcinii la adolescente și implicit la creșterea ratei avortului în rândul mamelor necăsătorite aflate la vârsta adolescenței.
Studiul concluzionează: „Cheltuielile pentru proiecte legate de sarcina la adolescență pot fi chiar contraproductive. Contracepția reduce riscul de sarcină în cazul actelor sexuale, dar crește probabilitatea ca adolescenții care au acces facil la ea să-și înceapă viața sexuală (mai devreme – n.red.) sau să facă sex mai des.”

Un alt studiu, realizat în 2009 de Teenage Pregnancy Unit, departament guvernamental britanic, ajunge la concluzii similare. Iar un studiu Cochrane din 2016 demonstrează că educația pentru „sex protejat” realizată cu bani de la buget nu are „nici un efect vizibil” în sensul reducerii numărului de sarcini la adolescente.

Experiența americană:
Mai multă educație contraceptivă = Mai multe avorturi

Scott Phelps, de la programul Abstinence and Marriage Education Partnership (Parteneriat de Educație pentru Abstinență și Căsătorie), a declarat pentru LifeSiteNews că aceste concluzii nu sunt o surpriză pentru militanții pro-viață și pro-familie:
„Programele de educație sexuală nu fac decât să normativizeze activitatea sexuală în rândul adolescenților și tinerilor tinerilor adulți. Acestea nici măcar în trecere nu menționează opțiunea de abstinență până la căsătorie. În consecință, nu fac decât să crească riscul de apariție a sarcinii la adolescentele necăstorite, cum de altfel s-a întâmplat și în SUA.
De exemplu, filiala Planned Parenthood din regiunea Great Northwest (Planned Parenthood este cel mai mare lanț de clinici de avort din SUA – n. red.) a primit 4 milioane de dolari de la Administrația Obama pentru educație sexuală. Potrivit unui raport lansat chiar de administrația Obama, femeile incluse în acest program au înregistrat o incidență mai mare de sarcini nedorite decât femeile incluse într-un program alternativ.
Adică au fost alocați 4 milioane de dolari din banii publici pentru educația sexuală contraceptivă a adolescentelor, iar rata de sarcini la adolescente a crescut chiar în rândul tinerelor încadrate în acest program.”

Unii comentatori conservatori se tem că educația sexuală contraceptivă promovată în școlile publice crește traficul de ființe umane, gradul de exploatare sexuală a minorilor și incidența abuzurilor.

Norman Wells de la organizația britanică Family Education Trust a avertizat:
„Un studiu sistematic al cazurilor recente arată că deficiențele fundamentale în atitudinea profesioniștilor față de activitatea sexuală a minorilor a contribuit direct la exploatarea și abuzarea acestora.”

Sursă: Știri pentru Viață / Traducerea de pe LifeSiteNews, 5 iunie 2017: Maria Juravle
Foto credit: pixabay.com Continuă lectura „Veriga Lipsă din Educație”

Marea Dramă a Planetei

Preţul războiului-cele peste 100 de rachete lansate în atacul alianţei SUA, Marea Britanie şi Franţa asupra Siriei.

Vestul a cheltuit 1,59 milioane dolari per rachetă, în timp ce o pătrime din copiii din toată lumea suferă de foame !

Statele Unite a bombardat Siria şi în aprilie 2017, iar acel atac a costat peste 93 de milioane de euro. Potrivit bugetului Marinei de anul trecut, fiecare rachetă Tomahawk, produsă de Raytheon, a costat 1,59 de milione de dolari, iar Statele Unite a folosit 59 de rachete atunci, potrivit publicaţiei turceşti Daily Sabah.

Prin urmare, la preţul de 1,59 milioane dolari per rachetă, atacul desfăşurat sâmbătă cu cele 105 rachete Tomahawk a costat peste 166 de milioane de dolari.

Peste o sută de rachete de croazieră şi sol-aer au fost lansate către ţinte civile şi militare din Siria de către nave americane, britanice şi franceze”, a transmis Ministerul rus al Apărării.

Vezi sursa – Prețul Războiului 

Războaiele din Irak şi Afganistan costa SUA între 4.000 şi 6.000 de miliarde de dolari

Războaiele din Irak şi Afganistan vor costa Statele Unite între 4.000 şi 6.000 de miliarde de dolari pe termen lung şi vor împovăra bugetul guvernului timp de multe decenii viitoare, potrivit unui studiu publicat joi şi citat de AFP.

Potrivit unei specialiste de la Universitatea Harvard, Linda Bilmes, pe lângă rambursarea împrumuturilor făcute pentru a face faţă costurilor războaielor, SUA vor trebui să se ocupe şi de foştii combatanţi, din ce în ce mai numeroşi.

‘Una din consecinţele acestor alegeri bugetare făcute în timpul războaielor din Irak şi Afganistan este că SUA vor trebui în viitor să-şi limiteze cheltuielile cu personalul, diplomaţia, cercetarea şi dezvoltarea şi vor trebui să-şi reanalizeze unele iniţiative militare’, explică raportul.

‘Pe scurt, moştenirea războaielor din Irak şi Afganistan va dura timp de multe decenii’, adaugă studiul.

Bilmes, care a lucrat în trecut pentru administraţia lui Bill Clinton, a constatat că SUA au cheltuit deja 2.000 de miliarde de dolari pentru cele două războaie declanşate de George W. Bush.

Potrivit specialistei însă, cheltuielile cele mai mari vor fi reprezentate de pensiile de infirmitate şi îngrijirile medicale primite de soldaţii răniţi. Peste jumătate din cei 1,56 de milioane de soldaţi retraşi din serviciu vor beneficia de pensii pe viaţă, o cifră fără precedent, indică raportul.

Aceste costuri vor creşte de-a lungul timpului, precizează Bilmes, subliniind de exemplu că anul cel mai costisitor din punct de vedere al cheltuielilor cu veteranii celui de-al Doilea Război Mondial a fost 1969, atunci când aceştia au îmbătrânit şi au avut nevoie de mai multe îngrijiri medicale.

‘Cheltuielile viitoare vor fi şi mai mari după cele două conflicte recente, caracterizate printr-o rată de supravieţuire mai mare, pensii mai generoase şi noi tratamente medicale mai scumpe’, adaugă specialista de la Harvard.

Ei nu vor avea niciodată şansa de a se dezvolta normal, iar, în fiecare oră, 300 de copii mor de foame, se arată într-un raport al organizaţiei Save the Children.

170 milioane de copii cu vârste sub cinci ani nu s-au dezvoltat normal, pentru că nu au avut ce să mănânce şi nici nu au putut fi alăptaţi, iar situaţia se înrăutăţeşte pe zi ce trece, arată raportul „A life free from hunger- Tackling child malnutrition” (O viaţă fără foamete), publicat ieri de organizaţie.

În Pakistan, Bangladesh, India, Peru şi Nigeria- unde se află mai bine de jumătate din copiii înformetaţi- din cauza creşterii preţurilor alimentelor, copiii mănâncă din ce în ce mai puţin şi mai prost, iar, din cauza sărăciei, părinţii sunt nevoiţi să îi retragă de la şcoală. De altfel, conform raportului, unul din şase copii a lipsit de la şcoală în mod repetat ca să-şi ajute părinţii la treburi.

Două milioane de copii mor anual din cauza bolilor provocate de foamete- diaree, pneumonie şi malarie. În total, încă 2,6 milioane de copii mor de foame în fiecare an, iar aceste decese reprezintă o treime din toate cazurile din care mor copiii.

În ultimii 20 de ani, s-au făcut foarte puţine progrese în combaterea foametei globale, mai arată raportul Save the Children.

O treime din părinţii intervievaţi spun că cei mici se plâng constant că nu au ce să mănânce, iar unul din şase părinţi nu şi-a permis niciodată să cumpere carne, lapte sau legume. În Afganistan, şase din zece copii nu sunt hrăniţi corespunzător pentru a se dezvolta normal.

În Nigeria, Pakistan, Republica Democrată Congo, Mali şi India, copiii între şase şi 23 luni sunt cel mai prost hrăniţi.

(Citiţi şi Drama congolezilor:Oamenii mănâncă o dată la două zile.”Noaptea este mai greu, cei mici încep să plângă”)

„Dacă nu se acţionează în nici un fel, în 15 ani, aproximativ o jumătate de miliard de copii vor rămâne subdezvoltaţi”, a explicat directorul executiv al organizaţiei, Justin Forsyte, pentru publicaţia The Independent.

În India, jumătate din totalul copiilor sunt malnutriţi, iar un sfert recunosc că flămânzesc des. În Afganistan, preţul alimentelor a crescut cu 25%, iar în Kenya, cu 40%.

„Uneori, la şcoală, mi-e foame”

Malnutriţia este un criminal tăcut, pentru că rareori apare ca motiv pe certificatele de deces, lucru care împiedică, practic, o acţiune organizată la nivel global, explică The Independent.

„Mai mult de 30.000 de copii mor anual în Afganistan din cauza malnutriţiei, iar seceta din nordul ţării îi va lăsa pe mulţi fără hrană”, a explicat Justin Forsyth. În nordul Afganistanului, voluntarii Save the Children au găsit un copil de şapte luni care era pe moarte. Mama lui Mohammed Jan- un copil care cântărea jumătate din greutatea normală a unui copil de vârsta lui- era aşa de săracă, încât nu mânca suficient ca să aibă şi lapte.

(Citiţi şi Copilărie în Afganistan: De la muncitori 12 ore pe zi, la sinucigaşi care se aruncă în aer )

„Azi, am mâncat o bucăţică de injera (o pâine de seminţe care se serveşte cu sos) la micul-dejun şi încă o bucăţică la prânz. Patru oameni. Nu mai mâncăm altceva, poate ouă sau carne o dată pe an, la ocazii speciale. Nu este destul, dar părinţii îmi dau cât pot. Unoeri, la şcoală, mi-e foame”, povesteşte o fetiţă de nouă ani din Etiopia.

10 miliarde dolari pe an- două milioane de copii ar fi salvaţi

Aproximativ 85% dintre copiii subnutriţi nu mor, însă sunt profound afectaţi fizic şi psihic. Banca Mondială estimează că acest fenomen afectează şi produsul intern brut al ţării, pentru că persoanele afectate de foamete au un IQ cu cel puţin 15 puncte mai mic decât al unui om hrănit normal.

„Sigur că are un impact asupra educaţiei lor şi felului în care se dezvoltă ulterior poporul respectiv”, explică directorul executiv al Save the Children.

În ultimul deceniu, mortalitatea infantilă a scăzut de la 12 milioane pe an la 7,6 milioane pe an. Foametea prin care trece lumea acum pune în pericol acest progres, punctează Forsyth.

Cu 10 miliarde de dolari pe an, două milioane de vieţi ar fi salvate, iar 60 milioane de copii ar avea şansa să se dezvolte normal, conform The Independent.

450 milioane de copii nu se vor dezvolta normal din cauza foametei în următorii 15 ani

2.600.000 copii mor anual de foame și  300 copii mor în fiecare oră, în toată lumea, de malnutriţie !

Sursa paginii : 300 de copii mor de-foame in toata lumea

Drama congolezilor:Oamenii mănâncă o dată la două zile.”Noaptea este mai greu, cei mici încep să plângă”

 

"Delestage" este cuvântul pe care îl folosesc congolezii când vine vorba de hrană. În unele zile, daor o parte din copii mămâncă. Într-altă zi, mănâncă fraţii sau părinţii ...

"Delestage" este cuvântul pe care îl folosesc congolezii când vine vorba de hrană. În unele zile, daor o parte din copii mămâncă. Într-altă zi, mănâncă fraţii sau părinţii lor.  Două sau trei zile pe săptămână, masa unui membru al familiei se compune din apă şi ceai.

În urmă cu zece ani, chiar şi congolezii cu o stare precară reuşeau să mănânce măcar o dată pe zi. Însă, în ultimii trei ani, mâncatul în fiecare zi nu mai este o certitudine, explică, pentru publicaţia americană The New York Times, doctorul Eric Tollens, expert în nutriţia din Congo, de la Katholieke Universiteit Leuven din Belgia.

De altfel, conform Indexului Global al Foametei din 2011 - studiul efectuat de International Food Policy Research Institute - situaţia privind siguranţa alimentară în Congo a scăzut de la "alarmantă" la "deosebit de alarmantă", iar aproximativ 70% din populaţie este considerată subnutrită. Mai mult, Congo are şi una dintre cele mai mare rate de mortalitate infantilă din lume, alături de Afganistan, Ciad, Guinea-Bissau, Mali şi Sierra Leone.

"Guvernul a neglijat cu totul agricultura. Cei mai mulţi bani sunt investiţi în extracţia de cupru şi de cobalt. Mai puţin de un procent din bugetul ţării merge către agricultură. Majoritatea proiectelor în agricultură sunt finanţate de străini, iar cele mai multe alimente sunt importate, deci preţurile sunt foarte mari", a explicat dr. Tollens situaţia din Congo.

Două zile pe săptămână, copiii nu mănâncă

"Dacă astăzi mâncăm, mâine bem ceai", explică Dieudonne Nsala, tatăl a cinci copii. Ca administrator la Ministerul Educaţiei, el câştigă 60 de dolari pe lună, iar chiria costă 120 de dolari. "Nu sunt suficienţi bani. Cam două zile pe săptămână, copiii nu mănâncă", spune el, citat de  New York Times.

Într-o altă familie din Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo, situaţia este similară. Soţii Berbok au şase copii. Tatăl este poliţist şi câştigă 50 de dolari pe lună. "Noaptea este mai greu, cei mici încep să plângă. Dar nu putem face nimic", explică soţia lui. Într-o zi, mănâncă cei mari, într-altă, cei mici.

"La sfârşit de săptămână, trebuie să să faci cumva să vii acasă cu mâncare. Dar sunt zile în care nu mâncăm. Mănâncă soţia mea şi copii", explică Nsala. Nu au mai mâncat peşte de un an, iar de  un alt tip de carne nici nu poate fi vorba - o jumătate de kilogram de carne de oaie costă 5 dolari.

"Delestage. Asta înseamnă: azi mâncăm, mâine, nu. În spiritul ironiei, congolezii au adoptat acest termen", spune Nsala.

"Oamenii din Kinshasa câştigă foarte puţin, sunt extrem de săraci. Le lipsesc mijloacele să se mobilizeze pentru mult timp", a explicat cercetătorul Theodore Trefon, de la muzeul dedicat Africii Centrale, din Belgia, pentru New York Times.

În Republica Democrată Congo, situaţia politică şi cea socială sunt instabile. Deşi au trecut aproape nouă ani de la încheierea războiului care a  făcut milioane de victime, în urma alegerilor prezidenţiale de la începutul lui decembrie, oamenii au ieşit din nou în stradă, iar trupele guvernamentale au împuşcat 24 de activişti şi protestatari şi au reţinut alte câteva zeci, conform organizaţiei Human Rights Watch. Oamenii au protestat pentru că spun că alegerile au fost fraudate de actualul preşedinte, Joseph Kabila.

Puteţi citi mai multe infomaţii despre Republica Democrată Congo şi situaţia în care se află ţara în prezent aici.

Sursa despre Foametea din Congo