Supravegherea și controlul

China se foloseşte de sute de milioane de camere video şi sisteme bazate pe recunoaştere facială şi pe inteligenţă artificială pentru a identifica şi urmări aproape 1,5 miliarde de oameni. Adică toată populatia. Are o infrastructură de monitorizare nemaiîntâlnită în altă parte. Profită din plin de avansul tehnologiei, dar scopurile nu sunt întotdeauna dintre cele mai bune. Tehnologia înseamnă progres: îi face pe oameni mai liberi şi mai conectaţi cu ceea ce se întâmplă. În China comunistă, însă, a dus la control total pe mai multe paliere. Beijingul supraveghează atent, nu prea ratează nimic și țara se îndreaptă către un viitor distopic.

    

China a devenit cea mai mare piaţă pentru tehnologia dezvoltată cu scopul de a supraveghea. Analiştii estimează că ţara va avea, până în 2020, aproape 300 de milioane de camere instalate pe străzi. Acum are aproximativ 200 de milioane, de 4 ori mai multe decât Statele Unite.

China se foloseşte de sute de milioane de camere video şi sisteme bazate pe recunoaştere facială şi pe inteligenţă artificială pentru a identifica şi urmări aproape 1,5 miliarde de oameni. Adică toată populatia. Are o infrastructură de monitorizare nemaiîntâlnită în altă parte. Profită din plin de avansul tehnologiei, dar scopurile nu sunt întotdeauna dintre cele mai bune. Tehnologia înseamnă progres: îi face pe oameni mai liberi şi mai conectaţi cu ceea ce se întâmplă. În China comunistă, însă, a dus la control total pe mai multe paliere. Beijingul supraveghează atent, nu prea ratează nimic și țara se îndreaptă către un viitor distopic.

Numai Poliţia chineză şi-a propus să investească încă 30 de miliarde de dolari în sisteme de supraveghere care, oficial, sunt folosite pentru a preveni infracţionalitate şi pentru a-i identifica pe răufăcători. Sistemele pot identifica o persoană nu numai după trăsăturile faciale, ci şi după haine sau mers.

Gadgeturi precum ochelari cu recunoaştere facială au intrat în dotarea multor forţe de ordine – de la poliţiştii care sunt chemaţi să intervină într-o situaţie de urgenţă până la cei care patrulează prin gări sau aeroporturi.

Îngrijorări, chiar dacă ar exista, nu ar fi făcute publice niciodată. Regimul nu permite. Cetăţenii sunt urmăriţi pe drumul spre serviciu, în timpul programului de lucru şi, mai apoi, pe drumul de întoarcere.

În China, supravegherea a devenit o oportunitate uriaşă de afaceri. Apar tot mai multe start-upuri specializate, iar Guvernul sprijină orice fel de astfel de iniţiativă. Pentru că, la schimb, autorităţile primesc acces la date.

Un astfel de start-up, care a dezvoltat softuri de supraveghere, susţine că, într-un timp foarte scurt, acestea au fost instalate în mai mult de 20 de aeroporturi şi gări. Camerele video au ajutat la prinderea a o mie de infractori. Dar sistemul arhivează în fiecare zi nu mai puţin de 2 milioane de feţe – imagini puse apoi la dispoziţia poliţiei.

Recunoaşterea facială a devenit şi noua cartelă de acces în multe locuri. Un complex de apartemente le permite rezidenţilor să treacă de porţile de securitate numai după ce sunt identificaţi de sistemul de supraveghere. Un film prezentat de presa chineză – intitulat Amazing China – arată o hartă uriaşă virtuală, monitorizată permanent de Poliţie. Când se întâmplă ceva ilegal, sistemul trimite o alertă. Iar mesajul ofiţerilor din film este clar: „nu contează în ce colţ te ascunzi, vei fi gasit”.

Există mulţi experţi care cred că aceste metode de propagandă sunt mai utile chiar decât tehnologia în sine. De multe ori, e suficient ca Guvernul să se laude cu realizările sale de progres tehnologic pentru ca cetăţenii să fie suficient de speriaţi încât să se supună total regulilor. Să li se inducă ideea că, oricând, cineva îi priveşte. Poliţiştii se laudă că nici nu mai e nevoie să interogheze un suspect – pentru că acesta recunoaşte automat faptele, ştiind că a fost urmărit la tot pasul.

Pe ecrane uriaşe montate în intersecţii aglomerate sunt afişate feţele celor care sunt urmăriţi de poliţie sau ale infractorilor, la pachet cu datele personale de identificare.

La început, lumea s-a amuzat. Dar apoi şi-au dat seama că pot fi oricând înregistraţi de camere în timp ce traversează pe roşu sau parchează maşina într-un loc interzis. Şi şi-au dat seama că nu e de glumit.

Sursa : Țara care își supraveghează video întreaga populație

CEI 5 STĂPÂNI AI LUMII

Sursa info: CONSPIRAŢII, MASONI, nume grele şi o legătură cu Hitler

O societate supravegheată

Pe 8 iunie 1949 apărea «1984», romanul distopic al lui Orwell care descria o societate supravegheată totalitar. Dincolo de supravegherea omniprezentă, controlul minților se efectua prin controlarea și manipularea infrastructurii cognitive de bază pentru orice societate: limbajul și istoria. Limbajul este structura conceptuală care permite semnificarea și numirea, așadar crearea unei ordini recognoscibile, reproductibile care face posibilă existența umană. Modificarea limbajului în celebra „newspeak” sau „nouvorba” înseamnă că posibilitățile gândirii umane sunt manipulate și limitate prin manipularea structurii conceptuale a limbajului. La un mod grosier, așa cum se întâmpla în societatea din 1984, această manipulare poate inversa sensul cuvintelor – războiul este resemnificat în pace, dragostea în ură etc.

Rescrierea istoriei – vechi sau recente – are rolul de a distruge orice criteriu cât de cât de obiectiv, de a distruge posibilitatea unui adevăr și al unei deveniri obiective, care nu ține de controlul politic totalitar.

Dacă istoria devine într-atât de fluidă încât poate căpăta formele dictate de partid, chiar și atunci când asta înseamnă contrazicerea flagrantă a propriei istorii anterioare, asta înseamnă că se distruge însăși posibilitatea unei memorii sociale cât de cât autonome, dar și sentimentul că există o istorie, un trecut, care nu pot fi modificate după bunul plac, că există, ceva, acolo, care depășește voința oricui, oricât de puternic ar fi pe pământ.

Într-o astfel de societate, sunt inventate noi crime: „crimăgândit”, „crimăvorbit” și chiar și „facecrime” sau „crimăfacială” – atunci când gândești, vorbești și exprimi non verbal lucruri interzise de ordinea de partid și de stat.

Celebru este și minutul de ură, acea incitare-defulare a urii colective direcționată către disidenții sistemului transformați în dușmani ai poporului. Care nici nu trebuiau să fie reali – rolul dușmanului poporului este unul esențial pentru funcționarea societății totalitare.

Romanul lui Orwell a intrat deja în limbajul comun. Big Brother este o denumire de care a auzit toată lumea. În ciuda acestui lucru și a banalizării sale, distopia lui Orwell pare, cum zice o memă, mai degrabă un program de implementat decât o ficțiune inspirată. Nu am devenit mai conștienți sau mai prezenți, ci mai blazați și mai hipnotizați de acest program in the making. Posibilitățile de supraveghere ubicuă au explodat în societatea digitală, fără a fi nevoie de teroarea din 1984, căci participăm la ea de bunăvoie, ca în teoriile francezilor postmoderni. Crimagânditul, crimavorbitul și fața-criminală sunt deja realități într-o lume a corectitudinii politice și a corectitudinii emoționale. Cât privește minutul de ură, acesta este distribuit cu atenție către indezirabilii lumii celei noi care stă să se nască din coșmarurile noastre.

      Patru prevestiri ale lui Orwell în „1984” care se adeveresc astăzi

Dacă am spune că lumea s-a transformat în statul totalitarist descris de George Orwell în romanul său de căpătâi, «O mie nouă sute optzeci și patru», ar însemna să exagerăm. Planeta nu a involuat într-o confruntare continuă între super-state, iar societatea americană este departe de a fi un stat monopolizat de un singur partid comunist, în care drepturile indiviuale sunt ignorate zilnic.

Totuși, ar fi de folos să aruncăm o privire la câteva paralele interesante și să ne întrebăm dacă nu cumva am putea să ne trezim într-o lume orwelliană, dar urmând un alt fir al acțiunii. Nu cumva în mod voluntar, încetul cu încetul, adoptăm câteva dintre acele lucruri pe care cartea le descrie ca fiind forțate asupra unei lumi care încă se zguduia în urma războiului atomic?

                       1.  Fratele cel Mare te supraveghează!

Bineînțeles, aceasta este paralela cea mai evidentă. În cartea lui Orwell, Fratele cel Mare – pretinsul lider al Partidului care conduce Oceania – îi ține pe oameni sub o urmărire constantă prin intermediul tele-ecranelor (practic, televizoare duble). Având în vedere că Agenția Națională de Securitate (NSA) este implicată în interceptarea convorbirilor telefonice fără mandat, menține o bază de date a convorbirilor (MARINA) și este implicată în procese de data mining [1] (PRISM), cred că ni se poate ierta faptul că ne întrebăm dacă nu cumva Fratele cel Mare a devenit mai mult decât un personaj de ficțiune.

Diferența, totuși, constă în faptul că tele-ecranele nu erau deținute de majoritatea oamenilor din cartea lui Orwell, pentru că erau mult prea scumpe. În lumea reală, în orice caz, fiecare dintre noi deține un tele-ecran „de mână”, pe care îl purtăm cu noi peste tot unde mergem, pentru care am plătit de bunăvoie noi înșine și pe care aproape niciodată nu îl oprim. Pentru a fi corecți, trebuie să specificăm faptul că în filmul «Cavalerul Negru», telefoanele noastre „smart” au fost folosite pentru a-l învinge pe Joker, însă Agenția Națională de Securitate (NSA) este Batman sau mai degrabă Fratele cel Mare?

                                               2. Război continuu

În cartea lui Orwell, Partidul adoptă o politică de război perpetuu, tocmai pentru a consuma orice surplus economic și pentru a-i ține pe oamenii săraci sub control. Guvernul american nu reușește ceva de genul acesta, dar se pare că ne-am creat un obicei de a trece dintr-un conflict militar în altul.

În ciuda faptului că ne-am retras din Irak de-abia în urmă cu jumătate de an, sau așa ceva, în ciuda faptului că se planifică în curând retragerea și din Afganistan, ne amestecăm și mai mult în locuri ca Libia și Siria. Ceea ce se întâmplă acum în Siria – și se extinde în Liban, Turcia și de asemenea în Irak – se pare că se transformă în ceea ce pare a fi episodul separării dintre sunniți și șiiți, o ruptură care durează de peste o mie de ani. Nu suntem siguri că se va rezolva ceva foarte curând. Între timp, Iranul și Coreea de Nord ar putea avea arme atomice. Ura!

                                                3. Pâine și circ

În cartea lui Orwell, marea majoritate a populației – „prolii” (adică proletariatul) – nici măcar nu erau demni de a fi supravegheați. Atâta vreme cât Partidul le oferea în mod regulat mâncare, alcool, loterie și pornografie, prolii erau considerați a fi ținuți sub control. E posibil ca Orwell să se fi inspirat dintr-un alt mare scriitor satiric, Juvenal, care critica „pâinea și circul” pe care Roma imperială le folosea pentru a controla plebea și pentru a-i lipsi de drepturile și responsabilitățile lor ca cetățeni romani (Juvenal ne-a oferit în ajutor și fraza „Însă cine îi va păzi pe paznici?”, pregătind terenul pentru romanul lui Alan Moore, Paznicii, care descria, de asemenea, anii 1980 într-un mod distopian). Pe Google, în mod curent, sunt oferite subiecte ca Miss America, victoria Italiei asupra Mexicului în FIFA, Kim Kardashian, etc. Nu doriți și puțină pâine alături?

                                              4. Nouvorba

Fiecare societate adoptă eufemisme și evoluția lingvistică, dar oare acestea sunt folosite în scopuri bune sau rele? Confucius a legat folosirea greșită a vocabularului de existența războaielor și a decadenței sociale din zilelele sale și a cerut o „rectificare a numelor”. În cartea sa, Orwell descrie în detaliu modul în care limbajul poate fi folosit pentru a înșela și controla masele.

În lumea reală de astăzi, George Carlin a reușit să facă minuni prin intermediul comediei, făcând haz de subterfugiile noastre lingvistice. Indiferent cât sunt de amuzante, ele nu sunt ficțiune: oamenii bogați se numesc „job-creators”, atunci când guvernele iau mai puțini bani de la oameni se cheamă „reducerea impozitelor” (dacă nu îi obligăm pe oameni să presteze muncă în folosul comunității, atunci putem să spunem că se cheamă „concediu”?), un masacru în timp ce strigi „Allah e mare” se poate numi „violență la locul de muncă”. Dacă nouvorba ficțională din cartea lui Orwell ne face să ne crispăm, oare cum ar trebui să ne simțim când auzim vocabularul real din politica americană?

                                                            Autor: Alasdair Denvil / Traducerea: Alina Stredie

[1] Data mining este un proces de analiză a unor cantități mari de date și de extragere a informațiilor relevante din acestea folosind metode matematice și statistice.Termenul este utilizat de obicei de către organizațiile ce se ocupă cu prelucrarea informațiilor despre companii și de către analiștii financiari, dar este folosit din ce în ce mai mult și în domeniul științific pentru extragerea informațiilor din volumuri mari de date, generate de exemplu de experimente moderne. Data mining a fost descrisă ca „extragerea netrivială a informațiilor implicite, anterior necunoscute și potențial utile din date”, precum și ca „știința extragerii informațiilor utile din volume de date mari sau din baze de date”. (n. tr., sursa: www.wikipedia.org )

                                                                                     Sursa: Anonimus 

 

De ce ţi se închide contul de Facebook?

Niște propagandiști globaliști decid cu de la sine putere care știri și site-uri  sunt „fake news” pe Internet și Facebook

Sursa :  Profeția supravegherii totale de acum șapte decenii: 71 de ani de la publicarea primei ediții a romanului „1984” al lui Orwell

TDA 2003 Circuits

Un circuit complex care confera calitate unui amplificator audio pe un singur canal cu multiple utilizari , ca interfon , alarma , testarea si punerea in avidenta a semnalelor audio de valori foarte mici , instalatie de supraveghere la distanta a copiilor mici , etc .

Vezi și  Stiinta si tehnica   Tehnologia Viitorului

 

 

Un amplificator audio cu putere redusa si deloc complicat de construit este prezentat in in figura  .

Componenta principala a acestui montaj este este circuitul integrat Tda2003 cu ajutorul caruia se poate obtine o putere de aproximativ 10W pe o sarcina de 4 ohmi.
Puterea maxima poate fi obtinuta utilizand  alimentand Tda2003 cu o tensiune de 16v DC si un curent de 1A (si utilizand sarcina de 2 ohmi), iar o putere de 4W se poate obtine o utilizand o alimentare de 12V DC la un curent de 1A (utilizand sarcina de 4 ohmi).
Aplificatorul audio  ce utilizeaza Tda2003 poate fi utilizat in diferite aplicatii care nu necesita o putere mai mare ( sisteme tv , radio , etc.).

Tensiunea de alimentare: 8 – 18 volti, standard 14,4 volti.
Curentul maxim consumat: 3,5 amperi.
Curentul consumat in gol: 50 mA.
Puterea de iesire, la
(Vcc = 14,4 v, Rout = 1,6 Ohm, Thd = 10%, F = 1 kHz): 12 W.
Coeficientu de distorsiune, la
(Rout = 4/2 Ohm, Pout = 1… 10 W, F = 1 kHz): 0,15 %.
Factoru de amplificare Au: 40.
Rezistenta de intrare: 150 k.
Domeniul de frecvente reprodus: 40…15000 Hz.
Rezistenta de iesire: 2 – 8 Ohm.
Dimensiunile PCB-ului: 58 X 25 mm.

 

    Datorita simplitatii de realizare a unui amplificator audio cu o putere considerabila de 10W si a numarului redus de componente , dupa parerea mea nu este necesara realizarea unui circuit imprimat neapărat profesional , Circuitul imprimat se poate realiza usor , prin separarea a 5 – 7 bare pe o placuta de circuit imprimat , pe care se vor lșipi cele cateva rezistente si condensatori . 

Sunt necesare 7 bare , adica cele 5 terminale ale Integratului 2003 , plus IN si OUT , sau numai cu 5 bare si sectionam barele de la pinii 1 si 4 , pt IN si out .

  Componentele pot fi aplicate direct pe fara placata cu stratul de cupru sau prin aplicarea de orificii , piesele aplicate pe verso , asta depinde de fiecare si cat meticulosi sunte-ti fiecare sau cat de mult va grabiti !