Marea Dramă a Planetei

Preţul războiului-cele peste 100 de rachete lansate în atacul alianţei SUA, Marea Britanie şi Franţa asupra Siriei.

Vestul a cheltuit 1,59 milioane dolari per rachetă, în timp ce o pătrime din copiii din toată lumea suferă de foame !

Statele Unite a bombardat Siria şi în aprilie 2017, iar acel atac a costat peste 93 de milioane de euro. Potrivit bugetului Marinei de anul trecut, fiecare rachetă Tomahawk, produsă de Raytheon, a costat 1,59 de milione de dolari, iar Statele Unite a folosit 59 de rachete atunci, potrivit publicaţiei turceşti Daily Sabah.

Prin urmare, la preţul de 1,59 milioane dolari per rachetă, atacul desfăşurat sâmbătă cu cele 105 rachete Tomahawk a costat peste 166 de milioane de dolari.

Peste o sută de rachete de croazieră şi sol-aer au fost lansate către ţinte civile şi militare din Siria de către nave americane, britanice şi franceze”, a transmis Ministerul rus al Apărării.

Vezi sursa – Prețul Războiului 

Războaiele din Irak şi Afganistan costa SUA între 4.000 şi 6.000 de miliarde de dolari

Războaiele din Irak şi Afganistan vor costa Statele Unite între 4.000 şi 6.000 de miliarde de dolari pe termen lung şi vor împovăra bugetul guvernului timp de multe decenii viitoare, potrivit unui studiu publicat joi şi citat de AFP.

Potrivit unei specialiste de la Universitatea Harvard, Linda Bilmes, pe lângă rambursarea împrumuturilor făcute pentru a face faţă costurilor războaielor, SUA vor trebui să se ocupe şi de foştii combatanţi, din ce în ce mai numeroşi.

‘Una din consecinţele acestor alegeri bugetare făcute în timpul războaielor din Irak şi Afganistan este că SUA vor trebui în viitor să-şi limiteze cheltuielile cu personalul, diplomaţia, cercetarea şi dezvoltarea şi vor trebui să-şi reanalizeze unele iniţiative militare’, explică raportul.

‘Pe scurt, moştenirea războaielor din Irak şi Afganistan va dura timp de multe decenii’, adaugă studiul.

Bilmes, care a lucrat în trecut pentru administraţia lui Bill Clinton, a constatat că SUA au cheltuit deja 2.000 de miliarde de dolari pentru cele două războaie declanşate de George W. Bush.

Potrivit specialistei însă, cheltuielile cele mai mari vor fi reprezentate de pensiile de infirmitate şi îngrijirile medicale primite de soldaţii răniţi. Peste jumătate din cei 1,56 de milioane de soldaţi retraşi din serviciu vor beneficia de pensii pe viaţă, o cifră fără precedent, indică raportul.

Aceste costuri vor creşte de-a lungul timpului, precizează Bilmes, subliniind de exemplu că anul cel mai costisitor din punct de vedere al cheltuielilor cu veteranii celui de-al Doilea Război Mondial a fost 1969, atunci când aceştia au îmbătrânit şi au avut nevoie de mai multe îngrijiri medicale.

‘Cheltuielile viitoare vor fi şi mai mari după cele două conflicte recente, caracterizate printr-o rată de supravieţuire mai mare, pensii mai generoase şi noi tratamente medicale mai scumpe’, adaugă specialista de la Harvard.

Ei nu vor avea niciodată şansa de a se dezvolta normal, iar, în fiecare oră, 300 de copii mor de foame, se arată într-un raport al organizaţiei Save the Children.

170 milioane de copii cu vârste sub cinci ani nu s-au dezvoltat normal, pentru că nu au avut ce să mănânce şi nici nu au putut fi alăptaţi, iar situaţia se înrăutăţeşte pe zi ce trece, arată raportul „A life free from hunger- Tackling child malnutrition” (O viaţă fără foamete), publicat ieri de organizaţie.

În Pakistan, Bangladesh, India, Peru şi Nigeria- unde se află mai bine de jumătate din copiii înformetaţi- din cauza creşterii preţurilor alimentelor, copiii mănâncă din ce în ce mai puţin şi mai prost, iar, din cauza sărăciei, părinţii sunt nevoiţi să îi retragă de la şcoală. De altfel, conform raportului, unul din şase copii a lipsit de la şcoală în mod repetat ca să-şi ajute părinţii la treburi.

Două milioane de copii mor anual din cauza bolilor provocate de foamete- diaree, pneumonie şi malarie. În total, încă 2,6 milioane de copii mor de foame în fiecare an, iar aceste decese reprezintă o treime din toate cazurile din care mor copiii.

În ultimii 20 de ani, s-au făcut foarte puţine progrese în combaterea foametei globale, mai arată raportul Save the Children.

O treime din părinţii intervievaţi spun că cei mici se plâng constant că nu au ce să mănânce, iar unul din şase părinţi nu şi-a permis niciodată să cumpere carne, lapte sau legume. În Afganistan, şase din zece copii nu sunt hrăniţi corespunzător pentru a se dezvolta normal.

În Nigeria, Pakistan, Republica Democrată Congo, Mali şi India, copiii între şase şi 23 luni sunt cel mai prost hrăniţi.

(Citiţi şi Drama congolezilor:Oamenii mănâncă o dată la două zile.”Noaptea este mai greu, cei mici încep să plângă”)

„Dacă nu se acţionează în nici un fel, în 15 ani, aproximativ o jumătate de miliard de copii vor rămâne subdezvoltaţi”, a explicat directorul executiv al organizaţiei, Justin Forsyte, pentru publicaţia The Independent.

În India, jumătate din totalul copiilor sunt malnutriţi, iar un sfert recunosc că flămânzesc des. În Afganistan, preţul alimentelor a crescut cu 25%, iar în Kenya, cu 40%.

„Uneori, la şcoală, mi-e foame”

Malnutriţia este un criminal tăcut, pentru că rareori apare ca motiv pe certificatele de deces, lucru care împiedică, practic, o acţiune organizată la nivel global, explică The Independent.

„Mai mult de 30.000 de copii mor anual în Afganistan din cauza malnutriţiei, iar seceta din nordul ţării îi va lăsa pe mulţi fără hrană”, a explicat Justin Forsyth. În nordul Afganistanului, voluntarii Save the Children au găsit un copil de şapte luni care era pe moarte. Mama lui Mohammed Jan- un copil care cântărea jumătate din greutatea normală a unui copil de vârsta lui- era aşa de săracă, încât nu mânca suficient ca să aibă şi lapte.

(Citiţi şi Copilărie în Afganistan: De la muncitori 12 ore pe zi, la sinucigaşi care se aruncă în aer )

„Azi, am mâncat o bucăţică de injera (o pâine de seminţe care se serveşte cu sos) la micul-dejun şi încă o bucăţică la prânz. Patru oameni. Nu mai mâncăm altceva, poate ouă sau carne o dată pe an, la ocazii speciale. Nu este destul, dar părinţii îmi dau cât pot. Unoeri, la şcoală, mi-e foame”, povesteşte o fetiţă de nouă ani din Etiopia.

10 miliarde dolari pe an- două milioane de copii ar fi salvaţi

Aproximativ 85% dintre copiii subnutriţi nu mor, însă sunt profound afectaţi fizic şi psihic. Banca Mondială estimează că acest fenomen afectează şi produsul intern brut al ţării, pentru că persoanele afectate de foamete au un IQ cu cel puţin 15 puncte mai mic decât al unui om hrănit normal.

„Sigur că are un impact asupra educaţiei lor şi felului în care se dezvoltă ulterior poporul respectiv”, explică directorul executiv al Save the Children.

În ultimul deceniu, mortalitatea infantilă a scăzut de la 12 milioane pe an la 7,6 milioane pe an. Foametea prin care trece lumea acum pune în pericol acest progres, punctează Forsyth.

Cu 10 miliarde de dolari pe an, două milioane de vieţi ar fi salvate, iar 60 milioane de copii ar avea şansa să se dezvolte normal, conform The Independent.

450 milioane de copii nu se vor dezvolta normal din cauza foametei în următorii 15 ani

2.600.000 copii mor anual de foame și  300 copii mor în fiecare oră, în toată lumea, de malnutriţie !

Sursa paginii : 300 de copii mor de-foame in toata lumea

Drama congolezilor:Oamenii mănâncă o dată la două zile.”Noaptea este mai greu, cei mici încep să plângă”

 

"Delestage" este cuvântul pe care îl folosesc congolezii când vine vorba de hrană. În unele zile, daor o parte din copii mămâncă. Într-altă zi, mănâncă fraţii sau părinţii ...

"Delestage" este cuvântul pe care îl folosesc congolezii când vine vorba de hrană. În unele zile, daor o parte din copii mămâncă. Într-altă zi, mănâncă fraţii sau părinţii lor.  Două sau trei zile pe săptămână, masa unui membru al familiei se compune din apă şi ceai.

În urmă cu zece ani, chiar şi congolezii cu o stare precară reuşeau să mănânce măcar o dată pe zi. Însă, în ultimii trei ani, mâncatul în fiecare zi nu mai este o certitudine, explică, pentru publicaţia americană The New York Times, doctorul Eric Tollens, expert în nutriţia din Congo, de la Katholieke Universiteit Leuven din Belgia.

De altfel, conform Indexului Global al Foametei din 2011 - studiul efectuat de International Food Policy Research Institute - situaţia privind siguranţa alimentară în Congo a scăzut de la "alarmantă" la "deosebit de alarmantă", iar aproximativ 70% din populaţie este considerată subnutrită. Mai mult, Congo are şi una dintre cele mai mare rate de mortalitate infantilă din lume, alături de Afganistan, Ciad, Guinea-Bissau, Mali şi Sierra Leone.

"Guvernul a neglijat cu totul agricultura. Cei mai mulţi bani sunt investiţi în extracţia de cupru şi de cobalt. Mai puţin de un procent din bugetul ţării merge către agricultură. Majoritatea proiectelor în agricultură sunt finanţate de străini, iar cele mai multe alimente sunt importate, deci preţurile sunt foarte mari", a explicat dr. Tollens situaţia din Congo.

Două zile pe săptămână, copiii nu mănâncă

"Dacă astăzi mâncăm, mâine bem ceai", explică Dieudonne Nsala, tatăl a cinci copii. Ca administrator la Ministerul Educaţiei, el câştigă 60 de dolari pe lună, iar chiria costă 120 de dolari. "Nu sunt suficienţi bani. Cam două zile pe săptămână, copiii nu mănâncă", spune el, citat de  New York Times.

Într-o altă familie din Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo, situaţia este similară. Soţii Berbok au şase copii. Tatăl este poliţist şi câştigă 50 de dolari pe lună. "Noaptea este mai greu, cei mici încep să plângă. Dar nu putem face nimic", explică soţia lui. Într-o zi, mănâncă cei mari, într-altă, cei mici.

"La sfârşit de săptămână, trebuie să să faci cumva să vii acasă cu mâncare. Dar sunt zile în care nu mâncăm. Mănâncă soţia mea şi copii", explică Nsala. Nu au mai mâncat peşte de un an, iar de  un alt tip de carne nici nu poate fi vorba - o jumătate de kilogram de carne de oaie costă 5 dolari.

"Delestage. Asta înseamnă: azi mâncăm, mâine, nu. În spiritul ironiei, congolezii au adoptat acest termen", spune Nsala.

"Oamenii din Kinshasa câştigă foarte puţin, sunt extrem de săraci. Le lipsesc mijloacele să se mobilizeze pentru mult timp", a explicat cercetătorul Theodore Trefon, de la muzeul dedicat Africii Centrale, din Belgia, pentru New York Times.

În Republica Democrată Congo, situaţia politică şi cea socială sunt instabile. Deşi au trecut aproape nouă ani de la încheierea războiului care a  făcut milioane de victime, în urma alegerilor prezidenţiale de la începutul lui decembrie, oamenii au ieşit din nou în stradă, iar trupele guvernamentale au împuşcat 24 de activişti şi protestatari şi au reţinut alte câteva zeci, conform organizaţiei Human Rights Watch. Oamenii au protestat pentru că spun că alegerile au fost fraudate de actualul preşedinte, Joseph Kabila.

Puteţi citi mai multe infomaţii despre Republica Democrată Congo şi situaţia în care se află ţara în prezent aici.

Sursa despre Foametea din Congo